Interviuri cu scriitor Jorge Majfud

REVISTA FORUMUL JUDECÃTORILOR

Revistã semestrialã de atitudine si studii juridice Nr. 1/2014

EDITURA UNIVERSITARÃ Bucureoti

INTERVIURI

Despre justiþie si judecãtori

Interviuri cu scriitor Jorge Majfud

Coperta RFJ nr. 1-2014

Majfud Romania RFJ nr. 1-2014 (2)

Nãscut în septembrie 1969 în Tacuarembó, Uruguay, Jorge Majfud a absolvit studiile acolii Naþionale de Arte Frumoase (Escuela Nacional de Bellas Artes) oi Facultatea de Arhitecturã din cadrul Universitãþii de la República din Uruguay. Deþine un masterat în literaturã oi un doctorat în Filosofie oi Litere la Universitatea din Georgia în 2008. În ultimii ani s-a dedicat în totalitate literaturii oi articolelor prin diverse cãi de comu- nicaþie. Este cunoscut mai ales pentru romanele sale oi pentru eseurile critice care au apãrut cu regularitate în prestigioase publicaþii din toatã lumea. Este membru al comitetului otiinþific al revistei Araucaria din Spania oi al revistei The Honor Society of Phi Kappa Phi din Statele Unite ale Americii, organizaþie care selecteazã profesorii cei mai renumiþi din þarã oi membru profesionist al PEN Club Internacional.

Majfud a primit mai multe premii la concursuri literare internaþionale, printre care oi Premiul Menþiune Casa de las Américas (La Habana, Cuba, 2001), pentru romanul „Regina Americii” (La Reina de América). În anul 2012, revista Foreign Policy l-a desemnat ca fiind unul dintre cei mai influenþi 10 intelectuali ibero-americani.

Eseurile oi
articolele sale
au fost traduse
în portughezã, francezã, englezã, germanã, italianã, bascã, greacã oi în multe alte limbi.10

  1. Dacã ar trebui sã vã adresaþi unei instanþe din þara dumneavoastrã pentru a vã proteja drepturile, aþi avea încredere în sistemul judiciar?

Eu ao spune, oi acesta în ciuda înclinaþiei mele naturale spre scepticism, cã atât în Uruguay, cât oi în Statele Unite ale Americii, sistemul judiciar se bucurã de suficientã încredere. Deoi în diverse articole (oi ulterior într-o scrisoare deschisã de anul trecut semnatã alãturi de Juan Gelman, Eduardo Galeano oi Emilio Cafassi, fãrã ca vreunul dintre noi sã fie jurist, ci dintr-o perpectivã mai puþin specializatã)11, am criticat dur o decizie a Curþii Supreme de Justiþie din Uruguay referitoare la dictatura trecutã, aceasta nu înseamnã cã sunt împotriva Curþii oi cu atât mai puþin împotriva sistemului judiciar din Uruguay, despre care înþeleg cã oferã toate garanþiile unui stat democratic oi al unei societãþi destul de deschise. Este redundant sã menþionez cã niciunul dintre aceste sisteme nu este perfect, ci toate sunt perfectibile, precum democraþia însãoi, ca orice lucru legat de fiinþa umanã. Nedreptatea face parte din orice sistem de justiþie, dar virtutea cea mai importantã a acestora este acceptarea criticii oi prefigurarea unor modificãri oi corecturi care pot fi determinate de oricare dintre cetãþenii sãi. În Statele Unite ale Americii sistemul este cumva diferit oi cetãþenii pot inclusiv participa la un proces, ceea ce adaugã o dimensiune democraticã, dar oi o dimensiune psihologicã oi culturã care îoi are riscurile sale. Eu însumi am fost de mai multe ori convocat pentru a face parte din aceste jurii care trebuie sã se ocupe de cazuri extreme; evident, am refuzat dând diverse scuze de la caz la caz.

  1. Ce mãsuri consideraþi oportune pentru consolidarea independenþei justiþiei oi câotigarea încrederii cetã- þenilor (avocaþi, judecãtori, procurori etc.)?

Cred cã încrederea în justiþia formalã începe odatã cu un sistem specific oi prima condiþie ar fi independenþa puterilor. Apoi, acea încredere se modeleazã pentru o culturã oi un stil, în acest caz pentru o culturã care sã combatã corupþia oi un stil ritual. Prima provine din umanism oi iluminism, în ce cealaltã se trage din superstiþiile cele mai vechi. Independenþa îoi are propriile limite oi dã naotere la întrebãri atunci când judecãtorii de scaun sunt aleoi de preoedinte oi confirmaþi de cãtre parlament, cum este cazul Statelor Unite. Dar ulterior permanenþa sau efici- enþa acestor judecãtori este pozitivã dintr-un anumit punct de vedere, întrucât sunt astfel îndepãrtaþi de avatarele politice ale oricãrei democraþii: dacã funcþiile lor nu depind de opiniile lor juridice, atunci judecãtorii tind sã fie mai independenþi. Sunt sigur cã cel mai rãu ce s-ar putea întâmpla unei democraþii ar fi ca cetãþenii sãi sã lase politica pe mâna unor politicieni profesionioti, dar nu sunt la fel de sigur de asta în cazul sistemului judiciar. Din contrã, cred cã ar trebui sã se bazeze în mare parte pe un grad înalt de profesionalism oi disputele sã fie rezolvate de specialioti. Cu toate acestea, ar fi o eroare sã se opreascã motorul oricãrei justiþii, al oricãrei democraþii oi al progresului istoric însuoi, acolo unde aceasta poate exista, oi anume critica. Dintr-un punct de vedere total opus, cred cã lumea ar respecta mai mult judecãtorii dacã aceotia nu ar apãrea atât de mult în spaþiul public. În acelaoi fel a funcþionat timp de câteva milenii stilul vestimentar al magistraþilor oi al preoþilor. Este o formã destul de neplãcutã de a confirma o autoritate prin distanþã oi a funcþionat din neolitic, dacã nu mai devreme.

  1. Care ar trebui sã fie rolul unui ministru al justiþiei, membru al guver- nului (oi solidar cu deciziile luate de guvern)?

Minim sau niciunul. Deoi acest minister existã în mai multe state din lume, pare o contradicþie de fond, poate o rãmãoiþã a unei tradiþii monarhice, nu republicane (dincolo de faptul cã existã în multe republici), oi poate de aceea mai existã încã un Minister al Justiþiei în Spania. În Franþa are rolul unui supraveghetor, deoi chiar oi aoa este un supervizor politic al unei puteri care ar trebui sã fie apoliticã oi liberã de orice presiune politicã pãrtinitoare. Dacã aceasta nu a fost niciodatã practica acestor ministere, mãcar ar trebui sã le schimbe denumirea. „Ministerul Justiþiei” este, tehnic vorbind, un oximoron republican.

  1. Care ar fi mãsurile adecvate care trebuie luate pentru o „definitivã” separaþie între puterile politice oi judiciare? Este o utopie?

Bineînþeles cã este o utopie, la fel cum sunt obiectivitatea, libertatea, adevãrul oi democraþia. Sunt utopii din moment ce sunt concepte ideale, platonice. Dar dacã sunt utopice sau ideale, asta nu înseamnã cã nu sunt practice, având în vedere cã prezentul lumii materiale se explicã prin trecut, prezentul fiinþelor umane se explicã în mare parte prin viitorul lor. Aceste idealuri oi aceste utopii sunt principalele busole ale societãþii moderne: niciodatã nu se ajunge la Nord oi nici nu se doreote, dar servesc pentru a oti în ce parte sã o luãm la fiecare rãscruce de drumuri, adicã la fiecare crizã. Un aspect practic l-ar putea constitui slãbirea progresivã, în mãsura posibilului, a tuturor pârghiilor puterii publice (guvernul) oi ale puterii private (corporaþiile).

  1. Sunteþi de acord cu ideea de a filma oi difuza procesele judiciare?

Din perspectiva dreptului la informare al cetãþeanului, ao fi tentat sã rãspund da. Totuoi, aceasta implicã multe alte riscuri: nu cred cã expunerea întregului sistem oi a protagoniotilor sãi unei drame extreme la practicile oi legile spectacolului mediatic (ceva asemãnãtor cu ceea ce se întâmplã la unele nivele din sistemul judiciar din Statele Unite oi care corespunde dorinþei voyeriste a societãþii de consum oi a paradoxalelor reþele sociale) este negativ, poate chiar pervers.

  1. În opinia dumneavoastrã, jude- cãtorul ideal existã deja sau încã nu s-a nãscut?

Aceasta numai în glumã poate, cel puþin cât timp ne miocãm în sfera umanã a metafizicii. În aceastã ipotezã, bineînþeles, un credincios nu ar avea dubii cã judecãtorul ideal existã oi a existat întotdeauna (deoi procesul perfect, Judecata de Apoi, mama tuturor utopiilor începând cu anticii egipteni, încã nu a sosit). Este posibil ca într-un viitor apropiat sã se creeze vreun software oi un supercalculator care sã soluþioneze sau mãcar sã ofere o „soluþie tehnicã” asupra unei speþe determinate din viaþa de zi cu zi. Cu toate acestea, nu doar ideea cã justiþia oi-ar putea avea variantele sale, ci oi o lume judecatã de maoini ar fi o lume cel puþin monstruoasã.

Copyright © 2014
Editura Universitarã
Editor: Vasile Muscalu
B-dul. N. Bãlcescu nr. 27-33, Sector 1, Bucureoti Tel.: 021 – 315.32.47 / 319.67.27 http://www.editurauniversitara.ro
e-mail: redactia@editurauniversitara.ro
Editurã recunoscutã de Consiliul Naþional al Cercetãrii atiinþifice (C.N.C.S.) oi inclusã de Consiliul Naþional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor oi Certificatelor Universitare (C.N.A.T.D.C.U.) în categoria editurilor de prestigiu recunoscut.
© Toate drepturile asupra acestei lucrãri sunt rezervate pentru Editura Universitarã oi Asociaþia Forumul Judecãtorilor din România
ISSN 2065-8745
DOI: (Digital Object Identifier): 10.5682/20658745

Spanish version:

  1. Si debe acudir a un tribunal de su paíspara proteger sus derechos, ¿tendría confianza en el sistema judicial?

JM: Yo diría, y muy a pesar de mi natural tendencia al escepticismo, que tanto en Uruguay como en Estados Unidos el sistema judicial es bastante confiable. Aunque en varios artículos (y luego en una carta abierta firmada con Juan Gelman, Eduardo Galeano y Emilio Cafassi, sin ser juristas ninguno de nosotros sino desde un punto de vista menos específico) el año pasado critiqué duramente una decisión de la Suprema Corte de Justicia de Uruguay referida a la pasada dictadura, eso no significa que esté en contra de la Corte y mucho menos del sistema judicial de Uruguay, el cual, entiendo, ofrece todas las garantías de un país democrático y de una sociedad relativamente abierta. Está de más decir que ninguno de éstos son sistemas perfectos sino perfectibles, como la democracia misma, como cualquier cosa referida al ser humano. La injusticia es parte de cualquier sistema de justicia, pero la mayor virtud de éstos es la aceptación de la crítica y la previsión de enmiendas y correcciones que puedan ser impulsadas por parte de cualquiera de sus ciudadanos. En Estados Unidos el sistema es algo diferente y los ciudadanos pueden incluso participar en un juicio, lo cual agrega una dimensión democrática pero también una dimensión psicológica y cultural que tiene sus riesgos. Yo mismo he sido convocado más de una vez para integrar estos jurados que deben ocuparse de casos extremos; naturalmente, decliné dando las excusas del caso.

  1. ¿Cuáles serían las medidas adecuadas para reforzar la independencia de la Justicia y ganar la confianza de la gente (abogados, jueces, fiscales etc.)?

 JM: Creo que la confianza en la justicia formal comienza por un determinado sistema y su primera condición es la independencia de poderes. Luego, esa confianza se refuerza por una cultura y un estilo, en este caso por una cultura que resista la corrupción y un estilo ritual. Una procede del humanismo y la Ilustración y la otra de las supersticiones más antiguas. La independencia tiene sus límites y es cuestionable cuando los jueces de cortes son elegidos por un presidente y confirmado por un parlamento, como es el caso de Estados Unidos. Pero luego la permanencia o efectividad de dichos jueces es positiva en un aspecto, ya que los aleja de los avatares políticos de cualquier democracia: si sus cargos no dependen de sus opiniones jurídicas, entonces los jueces tienden a ser más independientes.  No tengo dudas que lo peor que le puede pasar a una democracia es que sus ciudadanos dejen la política en manos de los políticos profesionales, pero no estoy tan seguro en el caso de un sistema judicial. Por el contrario, creo que debe basarse en gran medida en un alto profesionalismo y sus disputas deben ser atendidas por especialistas. No obstante, sería un error apagar el principal motor de cualquier justicia, de cualquier democracia y del progreso histórico mismo, allí donde pueda haberlo, que es la crítica. Desde un punto de vista radicalmente diferente, creo que la gente respetaría más a los jueces si éstos no opinaran tanto en público. En el mismo sentido ha funcionado desde hace milenos la indumentaria de los magistrados y sacerdotes. Es una forma bastante odiosa de confirmar una autoridad a través de la distancia y ha funcionado desde el neolítico, sino desde antes.

  1. ¿Cuál debería ser el papel de un Ministro de Justicia, miembro un gobierno (y solidario con las decisiones tomadas por ese gobierno)?

 JM: Mínimo o ninguno. Aunque este ministerio existe en muchos países del mundo, parece una contradicción de fondo, quizás un resabio de una tradición monárquica, no republicana (más allá de que exista en muchas republicas), y quizás por ello todavía existe en España un Ministerio de Justicia. En Francia es como un supervisor, pero aún así es un supervisor político de un poder que debería ser apolítico y libre de cualquier presión política partidaria. Si esta nunca ha sido la práctica de estos ministerios, por lo menos deberían cambiarles de nombre.“Ministerio de Justicia” es técnicamente un oxímoron republicano.

  1.  ¿Cuáles serían las medidas adecuadas que deberían tomarse para lograr la separación “definitiva” de los poderes político y judicial? ¿O es una utopía?

 JM: Claro que es una utopía, como lo son la objetividad, la libertad, la verdad y la democracia en sí mismo. Son utopías desde el momento en que son conceptos ideales, platónicos. Pero no por utópicos o ideales dejan de ser prácticos, ya que si el presente del mundo material se explica por su pasado, el presente de los seres humanos se explica en gran parte por su futuro. Esos ideales y esas las utopías son las principales brújulas de una sociedad moderna: nunca se alcanza el Norte ni se pretende, pero sirven para saber hacia dónde debemos dirigirnos en cada cruce de camino, es decir, en cada crisis. Un aspecto práctico consistiría en debilitar progresivamente en la medida de lo posible todos los lazos del poder público (el gobierno) y los del poder privado (las corporaciones).

  1.  ¿Está de acuerdo con la idea de filmar los procesos para televisarlos luego?

 JM: Desde un punto de vista del derecho a la información del ciudadano, estaría tentado a responder que sí. Sin embargo, esto tiene muchos otros riesgos: no creo que exponer todo un sistema y a sus protagonistas de un drama extremo a las prácticas y a las leyes del espectáculo mediático (algo que se está volviendo común en algunos niveles del sistema judicial estadounidense y que responde al morbo voyerista de la sociedad de consumo y de las paradójicas redes sociales) es negativo, quizás hasta perverso.

  1. Según su opinión,  ¿el juez ideal ya existe o todavía está por nacer?

 JM: Eso no pasa de una broma, al menos que nos movamos de la esfera humana a la metafísica. En ese caso, claro, un creyente no tendría dudas de que el Juez ideal existe y siempre ha existido (aunque el juicio perfecto, el Juicio Final, la madre de todas las utopías desde los antiguos egipcios, todavía no ha tenido lugar). Es posible que en un futuro cercano se cree algún software y alguna supercomputadora para resolver o al menos tener una “opinión técnica” sobre un caso determinado en la vida del más acá. No obstante, no sólo la idea de justicia puede tener sus variantes sino que un mundo juzgado por maquinas sería un mundo por lo menos monstruoso.

Anuncios

Responder

Introduce tus datos o haz clic en un icono para iniciar sesión:

Logo de WordPress.com

Estás comentando usando tu cuenta de WordPress.com. Cerrar sesión / Cambiar )

Imagen de Twitter

Estás comentando usando tu cuenta de Twitter. Cerrar sesión / Cambiar )

Foto de Facebook

Estás comentando usando tu cuenta de Facebook. Cerrar sesión / Cambiar )

Google+ photo

Estás comentando usando tu cuenta de Google+. Cerrar sesión / Cambiar )

Conectando a %s